spatarel

 
Nous a rejoint: 2008-10-16
Prietenia unui om destept valoreaza mai mult decat prietenia tuturor prostilor.
Points195Plus
Niveau suivant: 
Points nécessaires: 5
Dernier jeu

In autobuz

 

 

Nu am atata imaginatie incat sa creez literatura dar sunt un bun observator a tot ceea ce se intampla in jurul meu. Selectez ceea ce mi se pare mai interesant si uneori pun intamplarile pe hartie (impropriu zis).                                                                                         Plec in fiecare dimineata la serviciu cu autobuzul. Merg cam 15 minute. Ca sa nu ma plictisesc, sunt atent la cei care calatoresc impreuna cu mine la serviciu sau unde or mai avea treaba. Trag cu urechea la discutiile din jurul meu (urat obicei, ar spune unii) dar nu e vina mea ca se vorbeste pe un ton asa de ridicat. Lume foarte pestrita, un mic univers uman. Pe unii ii vad pentru prima data, pe altii ii vad in fiecare zi. Urca un grup de tigani imbracati in salopete si cu unelte de constructori in mana. Sunt galagiosi, bine dispusi, unii isi mananca sendvisurile cu salam si ne cam stramba nasurile cu mirosul de usturoi dar sincer sa fiu, nu ma deranjeaza prea mult. Sunt oameni cinstiti care-si vad de treaba. Firea lor expansiva nu le-o poti schimba. In statie e un alt grup, de vreo 6 -7 insi, la fel de colorati. Se impart in trei grupuri si urca pe la cele trei usi. Sunt tacuti si arunca priviri piezise. Feriti-va buzunarele ! Patru pensionare, asemenea tuturor pensionarilor, discuta invariabil despre cat de mici sunt pensiile, cat de mari sunt preturile alimentelor si intretinerea, despre biletele la statiunile de odihna si tratament, despre ce boli au si ce medicamente, compensate, sau nu, au mai luat. In fata mea, o tanara de vreo 25 de ani, legata la cap cu o basma, citeste invariabil aceeasi micuta carte de rugaciuni. O cartulie subtirica, uzata si slinoasa. Ma intreb daca nu le stie pe de rost, ca sunt doar cateva pagini. Cine stie, cartea o fi sfintita si e obligatoriu sa o tii in mana cand o citesti, nu sa te rogi in gand. Sau poate n-o avea tinere de minte. Un tanar blond e surprins de o controloare fara bilet. Sunt cativa ani de cand mergem cu autobuzul in aceeasi directie si nu e prima data cand e prins fara bilet. Plateste amenda fara sa protesteze, cu zambetul pe buze. Dupa ce controloarea se indeparteaza, ii explica amicului cu care era ca nu e nici o problema. Nu cumpara niciodata bilet pentru ca si-a facut socoteala ca totalul amenzilor platite intr-un an e mult sub pretul abonamentului pe toate liniile pentru aceeasi perioada. Logic ! In spatele meu, o pustoaica discuta cu un baiat la telefon, fostul ei prieten si repeta pana la exasperare “Te inteleg, daca asta e pentru binele tau, dar daca vrei sa te intorci la mine eu te astept oricand”. Nu ma abtin sa nu intorc capul si sa ma uit la ea. Plange incetisor. Are vreo 15 ani si e foarte draguta. Ma intreb care dintre ei e mai prost, el sau ea. Urca o batrana si discuta ceva in contradictoriu cu cativa tineri care nu s-au dat prea prompt la o parte din calea ei. Nu aud ce zice pana cand ridica vocea si spune clar si raspicat : “Am 84 de ani, 6 luni si 4 zile”. Ma uit la ea uluit. Niciodata nu m-am gandit sa-mi socotesc varsta asa de exact, desi sunt nascut intr-un an foarte rotund, in prima zi a lui ianuarie. M-am amuzat un pic apoi m-am intristat. Cand esti copil si te intreaba cineva “Cati ani ai puisor ?”, raspunzi, de exemplu “Tlei (trei) ani si doua luni”, ca doar asa te-a invatat mamica. Intotdeauna copilul vrea sa para mai mare decat este. Iar trei ani si doua luni e cu mult mai mult decat trei ani, nu ? Dupa aceea, de pe la 6 ani pana la 15 ani, fiecare isi spune varsta adevarata. Nu intotdeauna insa. Daca baiatul are 20 de ani iar prietena lui 15, mai mult ca sigur ca ea va spune ca are 18 ani. Sa nu cumva ca el sa o considere un copil. Doar arata deja ca o femeie ! De la 20 pana pe la 28 – 29 de ani orice femeie isi spune varsta adevarata. E infloritoare si n-are nici un rost sa ascunda asta. De la 29 si pana pe la 39 de ani, varsta femeii se opreste la 29 de ani. Arata bine si stie sa-si ascunda micile imperfectiuni fizice. Si chiar reusesc sa-i pacaleasca pe unii barbati. Dupa 40 de ani varsta declarata a femeii incepe sa se apropie asimptotic de cea adevarata. Prea putine sunt acelea care-si permit sa-si ascunda cu adevarat varsta reala (operatii estetice etc). Asa ca ce rost mai are sa minta ? Si ajungem la varsta de 70 de ani si peste. Cochetaria feminina tot le mai indeamna sa minta putin. Doua vaduve discuta : “Stii draga, am cunoscut pe cineva in statiune. Un barbat foarte bine. Dar am niste remuscari. L-am mintit in ceea ce priveste varsta.” “Dar cat i-ai spus ca ai ? -  intreaba cealalta”. “I-am spus ca am 69 de ani si eu am de fapt 70.” E varsta la care femeile inca isi fac planuri de viitor. Si ajungi si la varsta de 84 de ani, 6 luni si 4 zile. Mai conteaza cati ani ai ? Si o zi in plus e o fericire…

PS.Toate intamplarile de mai sus sunt 100% adevarate, doar ca nu s-au intamplat intr-o singura zi.