mary64

 
joined: 2007-03-04
Hello!!! :) Happy day and good luck!!!
Points199more
Next level: 
Points needed: 1
Last game
Canasta

Canasta

Canasta
7 days ago

Ganduri in ploaie


Te duce ploaia asta prea departe.
Să te privesc plecând? Abia-ndrăznesc.
Rămâi în vis dar… visele-s deşarte...
Când umbrele în noi se înteţesc

Şi-n jur se-ntunecă a întomnare.
Îmi reazem iar povestea de tăceri
Şi fruntea de fereastra asta care
Pe mine… nu mă duce nicăieri.

E frig şi-n suflet, frig şi în odaie.
Mă învelesc cu pledul unui gând
În care trupul tău e tot văpaie
Şi-mi încălzeşte zâmbetul plăpând.

Te laşi purtat de ploaie prea departe.
Şi te tot duci…Nicicum nu te opreşti
Iar lumea noastră iarăşi se împarte
În două: „unde-s eu” şi „unde eşti”…

Sursa foto: Internet
Vezi mai mult

Lasa-mi un semn!

                         Lasă-mi un semn!
                                                 
Mă doare că nu ştiu nimic de tine,
Că nu te-arăţi pe niciun drum de vis.
Vreau să te-aud spunând atât: Mi-e bine!...
Încă nu m-a-nghiţit niciun abis!

Nu am ales să-mi pese, dar îmi pasă,
Chiar dacă între noi puţin a fost!
Iar ploaia asta multe dâre lasă
Şi-mi pedepseşte lutul fără rost.

Nicio sămânţă n-a-ncolţit de-o vreme,
Numai prăpăstii au căzut de sus
Şi-au pus amprente-absurde pe poeme
Şi transparenţe-n vorbe de nespus.

Mă doare că nu ştiu nimic de tine,
C-ai dispărut abrupt şi făr-un rând!
Lasă-mi un semn, să ştiu că îţi e bine
Şi că zâmbeşti ştiind că-mi eşti în gând.
                                  
                               


 

TE DUCI COPILARIE...


                  TE DUCI COPILARIE...

                                       Motto :     Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil
                                                         Aș da orice pe lume să redevin copil



Zburdam prin curtea plină cu rațe și găini
Trăiau pe-atunci părinții și rude și vecini
Mi le-ai luat pe toate și-o lacrimă îmi storci
Te duci, copilărie, și nu te mai întorci

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist
Balaurul e șmecher, iar Făt Frumos e trist
S–au inventat claxoane, adio zurgălăi
Te duci, copilărie, cu toți eroii tăi

Un prof ,ce ne-nvățase cum să plantam stejari,
A defrișat pădurea vânzând-o pe dolari
Cu cât urcam în vârstă ne suntem mai străini
Te duci, copilărie, și devenim haini!



Bunica și bunicul ce mă-nveleau cântând
Sunt doua cruci de piatră și tac pe sub pământ
Și mai era și crângul, și-un râu și niște tei
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea
Fugeau din boltă norii și soarele zâmbea
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera
Te duci, copilărie, cu fericirea mea

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc
Iar după bătălie mergeam să bem un suc
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi
Te duci, copilărie, și devenim mai răi

Ma zgâriam pe brațe urcând in corcoduș
Iar cel mai bun prieten era un cățeluș
Eram atat de veseli fugind prin porumbiști
Te duci, copilărie, si devenim mai triști...

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili
Te duci, copilărie, și devenim fragili


                                                           de RADU PIETREANU


Bucuriile naturii...

Spendorile naturii ...

 


Most romantic, I ever seen..

https://www.youtube.com/watch?v=0dSeYecM6wA