Oengus

Castelul regal din Fontainebleau are o distinctie aparte! Aici s-au nascut, au trait si au murit multi din regii Frantei, dar mai presus de asta a fost locatia preferata a imparatului Napoleon! De altfel, forma actuala a domeniului este cea data de Napoleon in anii sai de domnie. El a largit considerabil spatiile interioare pentru ca trasura sa imperiala sa aiba acces peste tot.
Astazi, Castelul este vizitat de mii si mii de turisti. Nu in interior ci pe spatiile componente. Imensul parc, lacul, curtile interioare etc. Te "loveste" frumusetea locului! Si linistea, calmul si starea de bine pe care ti-o dau locurile astea. Am vazut acolo oameni care nu fac nimic altceva decat vin la Castel, se aseaza pe o banca dintr-o curte interioara si toata ziua stau, citesc, mananca sau admira peisajul. Se incarca astfel cu atmosfera imperiala pe care Castelul ti-o transmite indiferent ca vrei sau nu!
Pentru doar 4 euro poti sa faci o plimbare cu barca pe lacul interior. In lac, pesti foarte mari! Pe lac, rate, gaste si barci cu vizitatori. Oameni de toate natiile. Daca nu m-a inselat privirea, am vazut chiar si un chinez negru!
Am tras la vasle pe rand, eu si fratele meu. In mijlocul lacului troneaza o "resedinta" impunatoare in care se refugia probabil Napoleon cand vroia singuratate. Constructia mai pastreaza inca "N"-ul imperial sculptat pe fatada!
Daca vrei poti face chiar o plimbare cu caleasca pe domeniul parcului inteior. Doi cai negri, foarte frumosi, sunt legati la trasura si asteapta cuminti clientii...
Lumea se uita, admira, se plimba, face fotografii, dar toate astea intr-o atmosfera extrem de linistitoare, placuta. Am stat acolo cateva ore, dar n-am auzit o voce ridicata si nici sunete de manea!
Ce sa mai spun? Castelul din Fontainebleau are personalitate si daca ii patrunzi frumusetile se va impune in fata ta, oricine ai fi! Merita sa ai parte de experienta asta! E frumos sa poti pastra o amintire vie despre locul in care Napoleon statea si planifica istoria lumii. Pana la urma, ceea ce am pastrat eu mai mult decat toate celelalte a fost senzatia de respect la care locul te obliga! N-am fumat o tigara in tot periplul acesta, iar eu sunt fumator "batran".  In plus, cura de liniste si pace interioara de care ai parte este extrem de benefica! Cred ca pe la Castelul regal/imperial de la Fontainebleau am sa mai trec!

Acest text este copy/paste de la adresa:
http://cornelsabou.blogspot.fr/2011/04/de-inviere-credinta.html

Cuvântul MOARTE ar trebui să fie sinonim cu SFÂRŞIT... dar de când creştinii sărbătoresc Învierea lui Isus Hristos, acest cuvânt a căpătat alte conotaţii. “Moarte” înseamnă mai mult “tranziţie”, de la o viaţă marcată de încercări de tot felul la o “viaţă” eternă, în fericire sau chin. Chiar dacă toată lumea cunoaşte doctrina creştină, am observat că sunt puţini cei care cred cu adevărat în continuarea vieţii după moarte!

Îmi amintesc de ceea ce spunea părintele istoriei, Herodot, despre daci, cum că ei merg la moarte râzând, că abia aşteaptă să moară pentru că ei cred că, după moarte, vor avea parte de o altă viaţă, alături de zei. Iată o formă de creştinism în timpuri în care Hristos nici nu se născuse!

De ce noi lăsăm deoparte CREDINŢA reală în ceea ce înseamnă “viaţă de apoi”? Suntem oare prea “moderni” pentru a ne mai bucura de “viaţa alături de zei”, asemeni dacilor? Ne considerăm prea inteligenţi ca să “credem” în ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber? Suntem noi suficienţi pentru noi înşine ca să ne mai dorim eternitatea vieţii? Cred că Paştele este momentul potrivit să privim în “sus”! Nu spre cerul nedefinit al Universului, ci spre infinutul aşteptărilor noastre de la viaţă! Să (re)vedem tot ce ne-am dorit şi nu ne-am împlinit, să conştientizăm tot ce am pierdut şi să înţelegem cât suntem de limitaţi. Chiar şi în ceea ce priveşte posibilitaţile noastre de a ne face fericiţi, de a ne împlini idealurile. Ştiu că nu poţi să simţi dragoste fără să fii un om bun, şi nu poţi fii bun fără să ai dragoste, dar nu poţi nici să clădeşti o fericire în suflet fără să pui suflet!!! Şi când spui SUFLET spui deja CREDINŢĂ! Pentru că sufletul nu e “inteligent”, nu face corecţii gramaticale şi nu cunoaşte legile fizicii. Nu răspunde la chemarea banilor. Sufletul e “plin” sau “gol” după cum este el marcat (sau nu) de credinţa adevărată...

Timp de secole, oamenii au interpretat în fel şi chip scrierile religioase şi au inventat culte de tot felul. “Toate” sunt adevărate, toate se pretind inspirate de Dumnezeu, toate aduc mântuirea... De fapt, toate sunt doar vorbe! Superficialitatea care ne caracterizează, ca oameni, ne îndeamnă să dăm “culoare” credinţei, s-o îmbrăcăm în “hainele” pe care le credem noi potrivite, s-o adaptăm la nevoile noastre, s-o transformăm – până la urmă – din VIAŢĂ în MOARTE! Pentru că ne depărtăm de esenţialul lăsat de Dumnezeu pe pământ, pentru că ne construim propriul rai în care nu ştim de ce trăim tot nefericiţi! Şi apoi, dacă nu suntem capabili să găsim “calea”, tot pe Dumnezeu dăm vina...

Vă doresc să simţiţi mai mult ceea ce înseamnă, în suflet, credinţa în Dumnezeu! Credinţa aceea care te poate face fericit aşa cum eşti, cu ce ai, cu ce n-ai, cu ce eşti şi cu ce n-ai fost. Să nu puneţi graniţe credinţei voastre, căci puterea aceasta, de a CREDE, este infinită, la fel ca Dumnezeu! Şi nu este fără rost... Credinţa este cea mai inteligentă formă de manifestare a materiei vii! Poate, tocmai pentru că putem avea credinţă putem fi OAMENI! Iar dacă e aşa, şi n-o avem, atunci... ce suntem? Dumnezeu să vă ajute să găsiţi plăcere în viaţă, şi împăcare în credinţă!

Cornel SABOU

:) Buna ziua!
Banuiesc ca sunteti bine si relativ sanatosi asa ca nu intreb cum va merge. Eu sunt tot bine si acum chiar foarte bine. Pentru ca am ras o tura buna observand cum m-au cautat unii si altii prin nickurile prietene ramase pe aici ca sa va arate partea frumoasa din ceea ce va este urat!
Am ajuns la Paris dupa 27 ore de calatorie. M-am instalat frumos in casa fratelui meu si am inceput sa respir altfel. :) Bine, nu e decat o chestie de atitudine, de perceptie sau de conceptie pentru ca si aici iarba e tot verde si cerul tot albastru. Oamenii insa de ce sunt altfel? Nu stiu inca, dar stiu ca sunt asa cum am spus, adica altfel! Intr-o zi poate unii o sa pricepeti de ce spun asta, iar daca nu atunci poate o sa va ajut eu, scriind putin pe aici...
Sa revenim insa la tema "principala". Nu ma deranjeaza absolut deloc faptul ca mai exista personaje pentru care am insemnat atat de mult incat nu vor sa accepte faptul ca la un moment dat i-am abandonat lasandu-i cu injuraturile in aer, nerostite a "n"-a oara. Ba as putea spune ca pe de alta parte ma simt magulit! Oridecate ori apare pe aici o persoana care posteaza texte inteligent scrise, coerente, cu logica acesti nesatui de mine suspecteaza ca in spatele id-ului este Oengus :) asta ma onoreaza! DAR... Ma deranjeaza altceva. In realitatea normalului vietii trebuie sa stiti ca exista multi oameni inteligenti. Chiar si aici, pe gd, inteligenta e corect impartita, conform mediei societatii romanesti. Pe langa asta insa, mai trebuie sa intelegeti ceva. Exista si... multe femei inteligente! Da, pe timpuri una de felul asta ma zapacise si pentru ea venisem eu aici, pe siteul asta. Saracul cuiab spusese undeva in dialogul cu Bovengus ca scopul vietii mele este el! :)) sa-l lasam insa pe cuiab in lumea lui. Revenind la femeile inteligente, aflati ca Deja vu este una dintre ele si este atat de placut sa vorbesti cu ea, sa schimbi impresii, pareri etc incat am pastrat legatura de comunicare si dupa ce am plecat de aici. Deci, deja vu e femeie, e capabila sa scrie texte inteligibile si sa gandeasca inteligent, sa vorbeasca asa cum gandeste si -poate mai important decat ce am spus pana acum - e suficient de puternica incat sa faca fata unor idiioti incurabili, sa-i puna la punct si sa-i bage sub virgula pe cei care sunt barbati doar pentru ca le-a dat dumnezeu o chestie ce atarna intre picioare! Vazand toate astea, acesti UNII au suspectat-o ca ar fi... eu! Pentru ca eu eram candva cel care ii executa pe fraieri, ii punea la colt si le baga cuvinte in creieri pe care ei nu le intelegeau. Ducand mai departe stafeta asta, deja vu a atras asupra sa furia oarba si cretina a celor scapati de sub propriul control. Cinste ei !
Nu e intentia mea sa-i conving pe cretini. Daca s-ar lasa convinsi n-ar mai fi cretini, deci n-ar mai fi ei insisi! Dar pentru confortul meu interior tineam sa revin aici si sa postez asta. Sa va spun ca intr-adevar eu n-am murit si nici spiritul promovat candva de mine aici n-a incetat sa existe! Indiferent unde va pleca Oengus, indiferent cat timp va lipsi de aici, se va gasi intotdeauna cineva care sa inteleaga si apoi care sa continuie exprimarea publica explicita a notiunilor normale de viata, a gandirii pozitive si a atitudinii sanatoase. Vedeti-ma pe mine in toate astea daca asta vreti. Cititi-ma! Chinuiti-va sa intelegeti. Intr-un fel, in nebunia voastra (ma adresez personalizat strict cretinilor incurabili!) spuneti partial un adevar! Cel care promoveaza normalitatea intr-o societate bolnava de cretinism nu e Oengus, Deja Vu sau oricum altfel spus. E doar un om, normal si curat, sincer si deschis, cu suflet viu si nesifonat de sechele adunate in ani de viata traita inutil sau degeaba. Conteaza cum se mai numeste acel om? Conteaza ca acel om sunt de fapt doi oameni, trei sau patru? Nu, aveti dreptate, nu conteaza prea mult. Pentru noi, cei doi, trei, patru (sau o suta!) conteaza si asta e suficient! Pentru mine, faptul ca exista oameni ca Deja Vu (si ca multi altii, inclusiv de aici) imi da placerea de a trai, de a impartasii, de a schimba in mod interesant opinii, de a cunoaste lumea! Inteleg ca pentru a beneficia de asemenea companii trebuie sa accept ca exista si reversul, adica oamenii acestia imposibili, loviti in cap pe dinauntru de aerul respirat. Si accept asta...
Ma bucur ca v-am revazut, ma bucur ca v-a bucurat faptul ca am revenit. Va doresc ce-mi doriti!
Numai bine!

Gata, nenea Oengus îşi face bagajele şi pleacă!  Zilele următoare (până către sfârşitul lunii) îmi iau bocceaua în spinare (cu tot cu ID ...) şi mă mut. Nu de aici, de pe GD pe alt site, ci de aici cu totul, din România în altă ţară! Mutare care vreau să fie definitivă şi sper că aşa va fi! Vreau să las în urmă aproape tot, inclusiv zecile de bloguri profesionale pe care le am prin alte siteuri, pe unde produceam eu tot felul de conflicte. Nu cu alde-cuiab sau alte progenituri de pe aici cu care m-am confruntat ci cu politicieni mafioţi adevăraţi, afacerişti rechini de top sau mercenari media. Adevăru-i ăsta pe care-l ştiţi şi voi, că viaţa e prea frumoasă ca s-o laşi să treacă trăind doar pentru alţii. Adică, un strop de egoism la casa omului n-a omorât pe nimeni şi-am auzit că nu strică. 

Vă scriu de rămas bun din mai multe motive. Odată pentru că altă postare nouă nu voi mai aduce în prim-plan. Eventual, ziele astea (până plec), voi mai scrie una-alta pe la comentarii şi-atât. Apoi, pentru că am strâns aici în ultimele 6-7 luni suficienţi prieteni care merită din partea mea acest final scris. Nu în ultimul rând ca să le readuc duşmanilor mei, leşinaţi şi neresuscitaţi de nimeni,  speranţa în viaţă şi lumina în ochi  Acestora din urmă însă le spun, mai în glumă, dar mai ales în serios, că dacă nu vor fi cuminţi am să mă-ntorc! Şi dacă n-au priceput ei nimic deşi le-am scris până acum în română ce-or să priceapă când oi combina româna cu franceza?  Căci în Franţa mă duc, în Parisul meu drag! 

Nu e în sens clasic o plecare "la muncă". E o plecare cu totul care va însemna şi faptul că pe viitor de-acolo îmi voi câştiga traiul, dar şi că acolo vor studia şi trăi copiii mei. N-am mai luat masa în mod regulat pe Champs-Elysees din 2007 şi mi-e dor  Iar croaziera pe Sena, pe sub zeci de poduri fiecare model unic (inclusiv cel "de aur" dăruit Parisului de ţarul Rusiei) face cred cel puţin cât trei concedii la mamaia sau tataia. V-am exemplificat în sens turistic, dar turismul e pe ultimul loc în lista argumentelor pro. Sunt foarte mulţi români în Paris. Am văzut asta cu ochii mei când am fost ultima dată acolo şi am stat câteva luni. Dar nu români în sens "clasic" rău-românesc, ci români formaţi în mentalitatea occidentală deja de zeci de ani, cu maniere, atitudini şi caracter specifice aerului respirat la Versailles! Cu un râs sănătos, din toată inima, cu petreceri autentice în care nu-şi pipăie fiecare nevasta... altuia, cu băuturi fine la ceas de seară, cu parcuri cât oraşul meu natal la fiecare 10 blocuri, cu case de muncitori cât vilele de miliardari de la noi etc. Aş putea scrie vreo 20 de pagini cu civilizaţia pe care am întâlnit-o acolo şi din care nu lipseşte nimic din ce ai nevoie ca să fii relativ fericit. 

Sigur, aţi putea spune că şi acolo este internet, deci ce legătură are asta cu plecarea de pe GD? Păi tocmai că are. Nu în sens special de pe GD. Aici, totuşi, am intrat doar pt amuzament. Am eu alte siteuri unde am intrat ca să scriu cu adevărat, ca să muncesc de fapt, ca să construiesc idei menite să dărâme false concepţii şi mai ales falşi lideri. Şi pe foarte multe planuri am reuşit. De fapt, am reuşit pe atâtea încât de o vreme am constatat (aşa, pentru mine) că nu mai am ce standarde să depăşesc şi trebuie să-mi caut alte provocări. Plecând, chiar vreau să las în urmă preocupările pe care le pot numii de acum trecute. Am citit la viaţa mea mai multă psihologie decât ar fi trebuit  Şi ştiu ce mult contează asta dacă vrei să începi o nouă viaţă. Şi eu vreau asta!

Ca un fel de bilanţ GD-ist... Am venit aici remorcat ca un leu domesticit de o îmblânzitoare de câini. Şi-am văzut şi putut o vreme doar pentru ea. Dar faptul că ea confundase leul cu câinele s-a văzut curând şi asta m-a făcut să rămân mai departe, dincolo de ea şi fără un alt motiv... M-am trezit ulterior hârâit de nişte insecte care aveau vederea deformată şi confundau leul junglei cu leul vechi devalorizat. Şi-am rămas că să-i strivesc şi am tuşit spre ei de două ori şi praf s-au făcut.  Acum şi aici se poate trăi (se şi trăieşte deja) într-o normalitate plăcută, cu nebuni reduşi la tăcere, cu lichele autosinucise şi doar palide, amuzante şi nesemnificative deraieri. Vă las să consumaţi această atmosferă mai departe, să vă bucuraţi de postările pe care le veţi face şi să bateţi recordurile de audienţă pe care eu le-am bătut fără să fac scop din asta  Iar dacă o să vă întoarceţi la postări de 30 de vizualizări (din care 29 aparţin autorului) şi 3 comentarii (din care 3 sunt emoticoane cu zâmbete) atunci... poate asta vreţi. Un motiv în plus să-mi placă Parisul! 

Chiar dacă am strâns în urmă multe scrâşnete de dinţi şi furii vărsate în pungă nu vreau să las în spate doar bucuria triştilor sorţii (care vor petrece văzându-mă plecat) ci şi o conştiinţă împăcată, a mea! Motiv pentru care le cer scuzele de rigoare doamnelor şi domnilor care au suferit vreo cât de mică neplăcere din cauza mea. Să înţeleagă doar (şi măcar) că nu asta le-am vrut chiar dacă asta le-am dat! Prietenilor, aceiaşi dragoste sinceră şi-mbrăţişare caldă!  

Şi pentru că am început viaţa aici cu EA, cu EA o-nchei . Merită asta, măcar şi numai pentru că a suportat stoic atât plăcerea de a fi elogiată precum elogiau vechii greci femeile vieţii lor ridicându-le statui cât şi nefericirea de a se vedea prefăcută-n pleavă! Spre deosebire de unii bărbaţi, care tremură-n voce precum cocoşul înaintea tăierii neavând conştiinţa faptului că vor fi sacrificaţi pentru că altora le place carnea, o femeie a ştiut când să plece şi cum să revină. Să mă ierte mai mult decât voi, care oricum nu mă iertaţi. Da fapt, trebuia să spun... te rog să mă ierţi!!!

Şi acum, că ale mele sechele le-am rezolvat  v-am pupat şi am plecat!  De fapt, mai stau vreo 7 zile prin zonă, poate mai postez şi comentarii (poate nu ) după care cu plăcere mă evapor şi amin! GVZ va ţine o slujbă spre pomenirea mea :)))

Vă salut pe toţi cu drag... 

Cornel

De un pic de vreme mă tot gândesc la "proiectul" ăsta, de a lansa aici "Clubul Oamenilor Normali" de pe gamedesire... O fac acum din trei motive. Unu: observ că există tot mai mulţi oameni normali; Doi: punctul doi nu contează, sărim peste... ; Trei: observ că există tot mai mulţi oameni anormali. Pentru că nici unii, nici alţii nu sunt prea fericiţi când interacţionează cu "tabăra" opusă am zis că e mult mai simplu să definim normalitatea, iar cei care o acceptă să se simtă bine împreună, discutând orice, de la "nimic" spre "infinit", fără eternele conflicte stupide care iată - mai nou - afectează dramatic destinele unora care ba îşi dau demisia, ba îşi dau ştergere cont. Astfel, chiar şi cei care nu se vor regăsi în definiţiile noastre (şi implicit nici în "Clubul" nostru) vor fi mult mai fericiţi pentru că nu vor mai fi mascota siteului, batjocură sau subiect de bârfă. Pentru că omul e om şi e firesc să se mire, să bârfească, să râdă sau să glumească pe seama celor care spun "prezent" într-o clasă pe care n-au trecut-o şi în care nu sunt menţionaţi în catalog!

Aşadar, ce este pentru noi, aici, normalitatea? Vedeţi, nici măcar nu mă refer la normalitatea omului liber, ca fiinţă socială, ci doar la omul virtual-real care sub pavăza unui ID se chinuie mai mult sau mai puţin să existe în spaţiul nostru. Eu am să scriu aici părerea mea, voi puteţi scrie la comentarii părerile voastre şi uite-aşa, cu mai multe păreri adunate de ici, de colo, facem de-un profil de om normal, da? 

Omul normal de pe gd îşi trăieşte viaţa lui reală fără sechele acumulate de aici. Munceşte, are grijă de familia sa, de cei cu care-şi împarte spaţiul intim şi aici intră ca să se simtă bine. Nu ca să se enerveze, nici ca să fie înjurat, nici ca să înjure. Ca să reia eventual contactele compatibile cu intelectul său, să schimbe idei, să mai bârfească nevinovat depre una, despre alta... Bine, partea cu jocurile e separată, se-nţelege! Acolo nu-ţi trebuie normalitate ca să "cumperi" trei cupoane şi să joci bingo! Mă refer la partea cu blogurile, cu postările, cu comentariile, că aici lumea se supără pe lume, nu pe jocuri, ghinion sau noroc!

Omul normal are şi ambiţii, chiar dacă nu sunt toate sănătoase. Dar el îşi ţine în frâu ambiţiile deraiate de la normal şi se axează pe cele normale, care îl înalţă, nu-l coboară pe scara evoluţiei de la maimuţă la om. De exemplu, de când am început eu să scriu unii au spus că am talent la scris şi asta a stârnit în alţii ambiţia de a scrie mai bine ca mine!  Fapt care mă bucură la propriu şi pe care îl încurajez cu plăcere. Adevăru-i că eu scriu rău, deci e loc să fiu depăşit în fiecare zi de fiecare dintre voi, pe fiecare postare sau comentariu  Unul care tot încerca în mintea lui să mă depăşească (deşi eu nu am intrat niciodată în vreo competiţie, dar mno, nu mă pot băga în creierii omului) a sfârşit la un moment dat plecând fără ca măcar să spună "merci maestre căci am umplut de la tine zece carneţele cu notiţe". Colecţiona săracul fiecare mesaj, fiecare postare, fiecare comentariu pe care-l făceam, inclusiv banalele zâmbete! 

De ce vă dau exemplul ăsta? Pentru că astea-s atitudini care te "ucid"! Faci ca el, ajungi ca el! Aici nu e concurs! Dacă crezi altfel nu faci parte din clubul ăsta chiar dacă la un moment dat (până îţi dezvălui caracterul ascuns) te poţi strecura între noi! Scrie ce-ţi place, cum îţi place. Dacă ţi-e cald aşa, compară-te cu alţii, dar limitează-te la asta. Ce trece dincolo de simpla contemplare se transformă în boală şi te va pune jos! 

Omul normal simte compatibilităţi. Cu unii, cu alţii, nu contează cu cine. Nu simte neapărat adversităţi! Adică nu intri pe bloguri sau forumuri cu SCOPUL de a băga pumnul în gură cuiva. Da, poţi s-o faci dacă eşti atacat, pentru că nu eşti tufă de Veneţia să încasezi ca un erou, dar nu ăsta e scopul! Dacă ăsta ţi-e scopul atunci iar ai luat-o razna! Consultă un doctor, serios! Altfel rişti ca peste doi ani să-mi scrii şi să te semnezi "Napoleon"! Mai bine iei nişte pastile acum!

Omul normal se bucură! Râde, se joacă din cuvinte, face schimb de "experienţă"... Adoră ideile noi, interesante, se miră, recunoaşte, cunoaşte, împărtăşeşte, felicită, mulţumeşte, respectă, se supără, îşi cere scuze, pretinde scuze! Dacă din toate astea ceva te enervează atunci ori ai febră, ori n-ai ce trebuie la Clubul ăsta! Verifică mai întâi cu termometrul ca să nu zici că te dau eu afară din normalitate!

Nu avem toţi aceleaşi pasiuni. Unora le place doar să citească. De aceea, cei cărora le place să scrie trebuie să scrie!  Eu aş vrea să văd 10 postări noi pe zi la partea de blog. Cu texte proprii, nu copiate. Alea copiate-s separat, discutăm mai încolo. Nu sunt aici, pe GD, măcar 10 inşi care ştiu lega verbul de subiect? Care să ştie să spună cum a fost la munte, la mare sau cum n-a fost? Care să povestească eventual cum au luat bătaie la snooker, la poker sau cum au atacat poarta la bingo?  Hai că trebuie să fie!

La partea cu copy/paste... Nu sunt rău, nu o condamn, o înţeleg, face parte din noi la fel cum face parte şi creaţia, originalitatea. Până să ne dezvoltăm latura creatoare astfel încât asta să dea pe dinafară producând texte scrise de noi e firesc să te documentezi pe diverse siteuri, să acumulezi cunoştinţe, să te dezvolţi prin şi cu pasiune şi să împărtăşeşti experienţele astea şi altora. Mai că-mi vine şi mie să vă dau aici copy/paste pe câteva texte uluitoare de pe net care mi-au plăcut enorm şi pe care aş vrea să le cunoaşteţi şi voi. Sau să vă provoc pe subiecte interesante scrise de alţii, căci nu contează că de alţii au fost scrise dacă subiectele sunt interesante. N-o fac pentru că deja nu am loc de câţi fac asta , aşa că dacă eu mai vin din când în când aici o fac ca să mai umplu golul care este (vorba lui "Vanghelion").  

Să revenim la normal... Deci dacă în afară de jocuri te pasionează şi partea cu blogurile, scrisul, cititul atunci, ca să fii acceptat în Clubul ăsta al Oamenilor Normali trebuie să faci faţă unui test!  Aşa cum propunea o prietenă dragă, la intrarea în normalitate dai un test de paranoia :)) Răspunzi la o întrebare de genul "Câte conturi are Oengus?" şi dacă treci testul primeşti legitimaţie de om normal (of, iar va exploda cineva că a inventat cuvântul legitimaţie!). De fapt, tu eşti normal oricum, faza cu recunoaşterea de aici e o formă de amuzament pe care oamenii normali o înţeleg şi nu se supără. Iar când un om normal nu înţelege ceva el vine şi întreabă... deci nu-mi fac probleme. Bine, întrebarea s-ar putea să fie alta. Manualele de psihologie abundă în întrebări capcană de recunoaştere a bolii numite paranoia. De exemplu "De câte ori a vrut guvernul să te ucidă? sau "E adevărat că aselenizarea a fost regizată la Hollywood?"

De precizat că acest Club nu are funţii de conducere. Adică nimeni nu e mai normal ca alt normal. Adică eşti normal sau eşti Napoleon, clar, restul e poveste...

Dacă mai aveţi idei de definiţii (dar să fie simple, uşor de digerat - pentru mine o zic ..) atunci puneţi-le la comentarii. Nu trebuie să faceţi cerere pentru intrarea în Club. Faceţi cerere pentru testul de paranoia :))) Sper că am fost înţeles nu dezînţeles... ;)

Ah, încă ceva... dacă mai văd că ajungem la o mie de vizualizări şi 300 de comentarii mă supăr! Nu vreau să văd că îşi mai dă vreunul demisia de pe GD pentru că fiindcă avem noi audienţă. Da? Deci citiţi cu un ochi închis şi comentaţi fără virgulă, direct cu punct. Face bine la psihicul unora care au slăbit în kilograme la creier şi chiar nu vreau să facă nimeni hepatită de ciudă că e scumpe medicamentele. 

Sănătate şi normalitate!