Oengus

Am revăzut ieri pe PRO TV (a nu ştiu câta oară!) filmul "Propunere indecentă", cu Demi Moore. Sunt convins că l-aţi văzit şi voi! Este filmul în care ea şi soţul ei îşi pierd la un moment dat toţi banii la un cazinou într-o încercare disperată de a câştiga suma de care aveau nevoie ca să-şi salveze casa. Şi atunci când disperarea era mai mare vine şi "propunerea"... Un miliardar din zonă se oferă să le dea un milion de dolari pentru o noapte pe care EA să o petreacă cu el! Pentru ca afacerea să fie realizată, propunerea trebuie să fie acceptată atât de ea (Demi Moore) cât şi de soţul ei. Vă amintiţi? În prima secundă ambii soţi refuză, dar noaptea următoare niciunul din ei nu mai are somn... :) Milionul de dolari e un subiect pentru care merită să stai treaz şi să judeci, nu? :) Dimineaţă, ambii soţi, împreună cu avocatul lor, vin la miliardar şi semnează "contractul": o noapte pe care Demi o va petrece cu el, un milion de dolari pentru ei!

De câte ori am văzut acest film de-a lungul timpului m-am întrebat dacă în lumea asta reală există vreo femeie care ar putea să refuze o astfel de ofertă! Zău, ia gândiţi-vă şi voi, doamnelor căsătorite, dacă un astfel de miliardar v-ar oferi un milion de euro pentru O NOAPTE aţi accepta???  Nu fac mishto, întreb serios! Bine, las la o parte faptul că în România s-a întâmplat deja ca multe femei să se "dăruiască" pentru oferte infinit mai mici, unele chiar pentru o masă la restaurant sau pentru un hot-dog. Şi asta e adevărat, că nu orice femeie "merită" un milion de euro! Dar să lăsăm asta, pentru că noi aici vorbim ipotetic. Şi tocmai pentru că vorbim ipotetic ştiu că fiecare dintre voi va răspunde  public foarte clar în sensul că ar refuza oferta. Asta a făcut şi Demi Moore în prima fază, ba chiar l-a trimis draq-ului pe miliardar. Femeia este "periculoasă" însă când gândeşte  Căci dacă stai puţin dusă pe gânduri, femeie, o să realizezi că UN MILION DE EURO este o sumă pentru care nimic nu pare prea mult... 

Problema rămâne deschisă... Iubeşti, ai un soţ, ai problemele inerente pe care le are oricine cu banii, îţi faci planuri, te stresezi, munceşti. Vine un "nesimţit" de miliardar şi încearcă să "te cumpere" pentru o noapte oferindu-ţi o sumă incredibilă. Tu, întruchiparea onestităţii şi fidelităţii, refuzi. El, soţul, e mândru de tine ca de un timbru de colecţie. Sunteţi fericiţi... dar nu prea. Vă gândiţi la milionul ăla ca la un amant! Apoi vă spuneţi că până la urmă ce contează o noapte? Dacă-i fraier şi plăteşte atunci hai să-i luăm banii, nu? Acceptaţi propunerea, noaptea trece, banii vin... Este adevărat? Aţi refuza definitiv şi irevocabil o astfel de propunere, româncele mele?

O vorbă dragă mie (pe care cred că am mai postat-o pe aici) suna cam aşa... Un miliardar spune: "totul se poate cumpăra în lumea asta, inclusiv dragostea", iar femeia răspunde: "Dacă e de vânzare, nu e dragoste!". În exemplul descris mai sus (extras dintr-un film celebru) nu dragostea este tranzacţionată, dragostea este doar cea afectată! Penru că în urma afacerii de-o noapte cei doi se despart pentru ca abia spre final regizorul/scenaristul să îngăduie o reapropiere... 

Vă las să încercaţi în imaginaţia voastră un asemenea răspuns. Aţi ceda pentru un milion???  Un milion pentru o noapte. Un milion de euro (sau de dolari). Pentru câteva ore...

Noapte bună! 

Am promis că voi scrie mai mult şi încerc să mă ţin de promisiune  Mai ales că am fani mulţi pe aici care abia aşteaptă să (nu) mă citească!  Nu, nu sunt sadic, nu vreau să le picur otravă în creieri, mai ales că unii suferă din plin nici ei nu ştiu de ce, dar dacă tot am vorbit cândva de "Tratamentul prin cuvinte" de ce să nu-l aplic prin cuvinte scrise? La români, tot ce e gratis nu îngraşă, nu e imoral şi e consumat cu mai multă sau mai puţină plăcere!

Ca să nu plictisesc cu texte personale am decis că e cazul să intru şi eu puţin în "modă" şi să vă dau câteva citate celebre...  Merge? De ce nu? Iată-le...

"Un om care are puterea de a dărui dragoste nu poate decât să-şi iubească părinţii, fraţii, copiii, familia căci ce iubire e aceea pe care o dăruieşti unei persoane străine lăsându-ţi rudele de sânge cu sufletul pustiit?" (manual de credinţă musulman)

"Nu poţi să simţi dragoste fără să fii un om bun; nu poţi să fii un om bun fără să simţi dragoste; dar nu poţi nici să clădeşti o fericire în suflet fără să pui suflet!" (Cicero)

"Credinţa e cea mai inteligentă formă de manifestare a materiei vii! Poate tocmai pentru că putem avea credinţă putem fi oameni! Iar dacă e aşa şi n-o avem atunci... ce suntem?" (Sfântul Agrippa)

Dacă vă place vreunul menţionaţi la comentarii. Acum gata cu citatele. Mai am o grămadă şi jumătate, dar o să vă mai dau citate şi cu alte ocazii pentru că văd că vă plac. Hai să pun şi-o poezie-două  Merge şi asta, nu? Am câţiva autori preferaţi, nici nu ştiu pe care să-l postez aici... Hmmm... Am văzut că unora le place Rudyard Kipling. Postez şi eu o traducere aproximativă a poeziilor sale "Dacă" şi "Învaţă". Sper să vă placă 

DACĂ

De pot să nu-mi pierd capul
Când mă priveşti în ochi,
Şi să rămân tot eu,
De pot crede în mine când tu nu mă mai crezi,
Şi totuşi te ascult căci viaţa-mi luminezi,
De pot să te aştept atunci când uiţi să vii,
Şi-n visuri mă înnec, în dorul de copii,
De pot visa cu tine fără să am coşmar,
De pot gândi apoi fără să simt amar,
De pot sa-nfrunt o lume, să nu dau înapoi,
Şi împotriva lumii să cred mereu în noi,
De văd pierdute clipe, şi-n altele eu sper
Atunci când viaţa mea pe palme ţi-o ofer,
De pot eu să mă joc ruleta cea rusească,
Şi norocul chior să nu mă părăsească,
Dar chiar de-o fi să fie norocul blestemat,
Să mor crezând în tine, chiar şi încătuşat,
De rabd eu spusa mea, cuvânt răstălmăcit,
Un adevăr, minciună să fie osândit,
De pot răbda durerea şi nici măcar s-o simt,
De pot să îţi vorbesc şi "never" să te mint,
De pot eu să mă lupt şi chiar să reuşesc
Să-nving gândul cel rău şi iarăşi să gândesc,
De pot sta în mulţime şi să fiu mulţumit
Apoi, la închisoare, să fiu chiar fericit,
De-oi rezista solid la orice lovitură,
Şi n-oi ceda în veci la viaţa asta dură,
De pot eu transforma tot timpul în minute,
Şi viaţa, în clipe de viaţă petrecute,
Al tău sunt eu pe veci, şi tot ce-mi amintesc
Este c-am vrut să-ţi spun cât de mult TE IUBESC!

ÎNVAŢĂ

Învaţă de la apă cum limpede să fii,
Învaţă de la flăcări să arzi când vei iubi,
Învaţă de la umbră cum să te adaptezi,
Învaţă de la stâncă să fii ca ea când crezi,
Învaţă de la soare cum poţi să străluceşti,
Învaţă de la vântul ce bate printre nori
Cum poţi să mai traieşti atunci când vrei sa mori,
Învaţă de la toate, căci toate îţi sunt date
Ca tu să poţi s-alegi
În viaţă nestemate,
Învaţă de la vierme că şi el are-o viaţă,
Învaţă de la nufăr să fii mereu în faţă,
Învaţă de la flăcări că focul nu se stinge,
Învaţă de la ape c-atunci când plouă, ninge,
Învaţă de la umbră că totul are-un rost,
Învaţă de la stâncă să fii cum ai mai fost,
Învaţă de la soare cum să fii luminat,
Învaţă de la stele să fii nevinovat,
Învaţă de la greier să cânţi şi-apoi să zbori,
Învaţă de la lună să luminezi prin nori,
Învaţă de la vulturi când viaţa-ţi este grea,
Şi du-te la furnică să vezi muncă la ea,
Învaţă de la floare mereu să te oferi,
Învaţă de la miel, naiv cand eşti să speri,
Învaţă de la păsări să cânţi când eşti iubit,
Învaţă de la toate cum să fii fericit!
Învaţă , om frumos, în lumea ta de vis,
Cum să trăiesti în veci, în iad sau paradis!

Gata şi poeziile! Citate celebre v-am dat, poezii celebre am postat sper că v-am făcut fericiţi. Mai am însă o informaţie pentru voi. 

Această postare conţine un mesaj ascuns  

Dacă îl găseşte cineva este rugat să-l comunice la comentarii  Dacă nu-l găsiţi, nu vă stresaţi, nu e important. 

Bucuraţi-vă de ce aveţi concret. În tot ce nu înţelegeţi sunt eu. În tot ce vă place şi e frumos sunteţi voi!  

Numai bine!

Ce vrei să te faci când o să fii mare? Asta e o întrebare care se adresează deseori copiilor, iar copiii răspund de cele mai multe ori amuzant. Frumos e că răspund, că au o dorinţă, că adoptă deja de la o fragedă vârstă un model, fie el chiar părintele. Trist e că puţini ajung în viaţă ceea ce şi-ar dori să fie cu adevărat! Şi nu mă refer la dorinţa exprimată în copilărie. Pe parcursul vieţii, dorinţele de a deveni ceva/cineva se schimbă deseori. La început e admisibil ca dorinţele să pară absurde pentru că ambiţiile sunt mari într-un adolescent sănătos. El vrea chiar să schimbe lumea, s-o facă mai bună etc. Pe măsură ce timpul trece, dorinţele se mai adaptează realităţilor înconjurătoare, dar nu întotdeauna. Aici se dereglează omul. Simte că pământu-i fuge de sub picioare, dar el nu şi nu. Vrea tot Confucius să fie, tot pilot pe F-16, comandant de navă sau prinţesă, noră a regelui Spaniei. Nu se uită că laptele-i dă în foc şi pruncu-i plânge-n poală. El încă măsoară lumea cu propria unealtă, unde mărimile (sau micimile) sunt cele stabilite de el... iar visele rămân coşmaruri!

Realistul îşi redefineşte dorinţele şi apoi şi le împlineşte. Cu satisfacţii poate mai mici decât cele sperate, dar cu satisfacţii reale. Cu eşecuri pe alocuri, dar starea de bine nu poate exista decât prin comparaţie cu starea de rău. Aşa că realistul acceptă şi asta.

Când ne întâlnim prin locuri virtuale e uşor să "citeşti" care-i un om reuşit în viaţă şi care e un ratat! Rataţii sunt invidioşi, au "boală" pe cei împliniţi. În imaginea normalului, ei se simt dezveliţi de minciunile lor şi-şi văd viaţa searbădă şi lipsită de sens. Reacţionează furios... Este o anumită normalitate şi în trăirea ratatului!

Aici mi-am găsit duşmani pentru simplul fapt că am spus la un moment dat că-s ziarist  Şi am spus asta nevoit fiind oarecum pentru că unii mă "suspectau" de nu ştiu ce mari şi fanteziste calificări. Ca să le opresc imaginaţia să zboare aiurea am spus " nu, sunt doar ziarist". Pffff, parcă le-am turnat smoală-n cap altora  În alt moment am venit aici si-am spus că iubesc o femeie. Atât! Am spus-o tare şi apăsat, aşa cum o poate face doar un bărbat care iubeşte. Au şi crăpat cuiabii de ciudă şi de nervi. Terminaţii ăştia, care n-au iubit şi n-au fost iubiţi poate nici de părinţii lor, au simţit imediat furie şi nervi deşi problema nu-i privea câtuşi de puţin. M-au atacat şi înjurat... A venit alt moment (printre multe alte momente) când am simţit dezamăgire în acea relaţie de dragoste sau ce-o fi fost. Am scris şi asta. Nici asta n-a plăcut. Aceiaşi rataţi, aceleaşi reproşuri, aceleaşi idioţenii. Bine, pe tot parcursul acesta am cunoscut şi oameni normali  Sunt - Har Domnului - suficienţi ca să facă viaţa virtuală acceptabilă. Am scris, în fine, de multe altele, dar nu subiectul abordat de mine conta. Hienele combat orice scriu! Pentru că se pare că nu scriu pe limba lor. Am nesimţirea să folosesc şi fraze lungi, iar acestea nu pot fi digerate la fel ca "propoziţiile" gen "nu" sau "da".  

Scriind în felul meu, despre pasiunile sau supărările mele, unii au început să mă întrebe savant: "da' cine te crezi mă?". Apoi au început să-mi atribuie mie ambiţiile lor neîmplinite, printre care şi aceea de a fi mare lider GD-ist!  Vorbeam despre Eminescu sau despre extratereştri, dar pen'că haita nu înţelegea contextul şi concluzia au ajuns la convingeri proprii de genul "ăsta se crede cel mai tare pe aici". Textele mele şi convingerile lor se iubeau ca două linii paralele care se întâlnesc în veşnicie, dar cine putea să vadă asta şi apoi să înţeleagă?

Eu îi înţeleg pe oamenii ăştia. Faptul că şi-au ratat viaţa, viitorul, că au avut o copilărie nefericită, că trăiesc într-o căsnicie searbădă, lipsită de viaţă sau că n-au realizat nici 1% din câte şi-au propus în viaţă îi face să sufere adânc! N-am ce le face. Nu le pot da eu ce viaţa le-a luat pe merit! Nu-i pot mângâia acolo unde mama natură i-a lovit. Tot ce pot face e să încerc să-i ignor. Sper să reuşesc pentru că om sunt si eu deci supus greşelii.

Revenind... Ce-ai reuşit să devi din ce ţi-ai propus? Dacă ai reuşit ceva atunci eşti om împlinit, indiferent dacă-i placi sau nu lui Oengus. Dacă eşti un ratat, atunci mai bine-ar fi (pentru tine) să te retragi o clipă în singurătate şi să-ţi pui întrebări. Poate chiar răspunsurile tale te vor surprinde! Dacă le cauţi pe net te vor durea! Pentru că oamenii ca mine îţi vor spune întotdeauna în faţă adevărul, iar adevărul te va lovi, te va durea! Vrei să suferi? Treaba ta...

Pot să vă dau citate de încheiere cu duiumul, dar la câte citate am găsit pe aici mi-a devenit deja lehamite. Dacă ar vedea somităţile trecutului câţi idioţi îi citează cred că şi-ar schimba destinul în călugărie! Sfatul meu de final e să vă forţaţi puţin (nu mult) ca să fiţi voi înşivă prin tot ce faceţi, inclusiv prin scriere! O să vedeţi că nu e greu. Exersând o să simţiţi chiar că e plăcut  Şi încă o informaţie ajutătoare, tot de final: să fii tu, aşa cum eşti, nu doare!!!! 

O prietenă scumpă şi dragă îmi spunea că de 1 martie, în multe zone din ţară doar bărbaţii primesc cadouri (mărţişoare), nu şi femeile! Iată un lucru pe care nu-l ştiam  Crescut în poalele Maramureşului, în credinţa că bărbatul face şi drege, iar femeia doar desface, nu concepeam nicicum că am putea fi egali în "dreptul" de a oferi cadouri sau mărţişoare de 1 martie! Şi - sincer să fiu - nu cred nici acum în această "egalitate"!  Dar nu pentru că aş fii misogin, ci dimpotrivă. Consider femeia un ideal în viaţa bărbatului, un vis de atins, de ţinut în braţe. Păcat că multe femei nu ştiu istoria femeii! În trecut da, chiar au existat regi care au renunţat la tronul lor pentru femeie. Au existat state care s-au războit pentru o femeie. Şi unii au pierdut pentru ca alţii... s-o câştige! Pentru aceşti nemuritori femeia lor era TOTUL, de aceea sacrificau totul pentru ea! Acum, nu ne-a mai rămas din trecut acel spirit de sacrificiu, de acord. Poate nici femeile nu mai sunt la fel. Până la urmă, ca să renunţi la tron trebuie să şi ai pentru cine s-o faci, nu? Să merite, să crezi tu că merită! Dar astăzi, dac-ai avea tron şi ai renunţa la el nu ştiu de ce am impresia că femeia s-ar supăra. Şi poate te-ar lăsa baltă pentru un prinţ care stă la locul lui 

Ce vreau să spun e că indiferent cât de mult a căzut sau decăzut femeia alături de bărbat în ultimele secole, în gena noastră stă vie aceiaşi dorinţă de a cuceri femeia! Nu prin război, nu prin sacrificiul vieţii şi nici al averii  dar măcar printr-un... mărţişor!  Un gest care justifică o apropiere, eventual un sărut. Pe care femeia poate să-l dea deşi este obosită de câte ori a fost luată cu asalt de bărbaţi cuceritori nevoie mare! 

Eu nu am obiective de atins de 1 sau 8 martie. Am trecut de faza cuceririlor, iar în ultima vreme (de parcă s-a întors lumea cu susul în jos) tot încerc să găsesc căi decente de a refuza prietenii sau căsătorii cu sexul opus. Dar voi încerca să fiu original de 1,2,3 etc Martie!  Voi oferi buchete de ghiocei femeilor pe care nu le cunosc. Mărţişoare nu... Am observat că nu prea le mai poartă nimeni şi decât să mă stresez o oră (pe care să le cumpăr şi pe care nu) ca să-mi stea mărţişorul aruncat prin vreun sertar prefer să nu. De flori are toată lumea grijă  Şi nu voi cere în schimb nici acel sărut formal. Asta aşa, ca să ştie femeia că nu atât costă un sărut! Un zâmbet e de ajuns... Uneori chiar prea mult!

Ghiocei frumoşi vă ofer prin cuvinte şi ghiocei vă doresc în suflete!  Vouă, femeilor (bărbaţii să treacă la colţ!). Valabil şi pentru cele care încurcă virgula cu punctul, dar mai ales pentru cele care ştiu articula un gând şi apoi să-l transforme în zâmbet! 

Pe siteul ăsta prostia a dat în clocot :) De nervi, suprasaturare de propria incompetenţă şi de supărare că adevăratul chip stupid le-a fost dat în vileag de provocările la care au fost supuşi. Spectacolul e circ în toată regula, dar la ce poţi să te aştepţi când ai ca şi "rivali" toată fauna evadată din jungla urbană? Paradoxal, o să le mulţumesc acestor gunoaie! :) Pentru că toate postările lor injurioase îmi spun că eu sunt acolo, la locul meu, adică deloc în lumea lor! Şi atâta vreme cât viermii nu sunt vulturi, n-au cum să vadă panorama lumii de pe vârfuri de munte! 

Nu o să personalizez mesajul pentru că nu merită niciunul implicat în "poveste" să devină "vedetă" în scrisul meu! Neciopliţii şi-ar da jumate din cont să se vadă pomeniţi aici cu numele idioate pe care şi le-au ales ca ID. Oricum, ei se vor regăsi la colţul în care viaţa îi pune, nu Dumnezeu. Căci în viaţă alegerile sunt personale, nu impuse. Şi-atunci când alegi să apari în faţa lumii cu o faţă de gunoi înseamnă că prezentarea şi-a atins scopul. Acum ştim cine eşti! :)

În disperarea lor, mâna asta de tembeli luptă "pe viaţă şi pe moarte". Anumite boli psihice, precum paranoia multicontului, se pare că sunt transmisibile între speciile de aceiaşi specie :) Înjură cam la fel, se bâlbâie organizat, ameninţă şi fac spume la gură, crize, apoi ies pe balcon şi strigă la lună! Cine să-i audă? Propria lor durere este tragică, dar ei fac faţă eroic şi mai urlă o dată! Şi încă o dată! Asta se întâmplă când nu ai parteneri de discuţie... 

Un cuplu pentru care realitatea e prea crudă a venit să ameninţe aici că va investiga ID-urile celor care o consideră pe EA proastă! Ups, va fi mult de muncă!  Trebuie adunată echipă, iar voluntari de-o teapă cu ei sunt. Deja s-au "dezvăluit"... Altu e tot obsedat de WC-uri, şi de relaţia mea cu o tipă de 23 de ani. E pe bune scandalizat umanoidul pentru că "mi-am permis" să am sentimente pentru o tânără... Eu, la 40 de ani, ar trebui să consider viaţa practic încheiată, nu? Adică, să gândesc cumva ca el, care e o legumă vie. Asta înseamnă că la 30 de ani trebuie să te simţi ca la 50, iar la 40 musai să fii de 80 de fapt! Îmi pare rău, dar nu pot! :) Când iubesc, iubesc, asta e... Dacă a fost o prostie să iubesc apoi e prostia mea şi pot trăi cu ea asumată. Nu-mi trebuie nici aprobarea hienelor, nici admiraţia gloabelor. Ideea pe care handicapaţii morali n-o înţeleg e că în viaţă eu POT să fiu ceea ce sunt! Autentic 100%! Ei, nişte prefăcuţi libidinoşi, nu pot accepta faptul că există oameni care nu se împiedică de concepte puerile, fanteziste şi demodate. La aceşti golani ai internetului doar prostia e autentică! Aşadar, pe acest fond de depersonalizare invidia lor vine oarecum normal...  

În fine, nu mai insist asupra gunoaielor... Le admir efortul. Se simte fum... Le-au ars probabil câteva siguranţe tot încercând să mai inventeze înjurături şi blesteme. Am să le dau material de disperare mai des. Pentru că voi scrie mai des. Eu voi scrie mereu altceva. Să vedem ce-o să mai producă ei după ce postează două-trei materiale cu aceleaşi cuvinte vomate. O să-şi dea copy/paste? Asta ar fi perfecţiunea prostiei, stupiditatea dusă la rang de artă! Îi cred în stare. Pentru că văd în ce hal i-am adus fără ca măcar să mă preocup de ei. Dar dacă m-aş ocupa de ei? Nu, mai bine nu, nu vreau să-i am pe conştiinţă... 

Cam atât pe azi... dar revin curând. Bine v-am regăsit, stupizilor, şi iertaţi-mă că exist! Cu bastonul cuvintelor am să vă bat la funduleţ până o să vă doară-n creieri. Cei care au simţit durerea asta au început să experimenteze tăcerea! Şi tăcerea e primul pas spre a deveni măcar un pic înţelept. În rest nu vă temeţi. Mai jos nu puteţi cădea...